Din ce în ce mai mulți seismologi folosesc cabluri de fibră optică pentru a detecta undele seismice pe Pământ, dar cum ar funcționa această tehnologie pe Lună ? 
Ar putea cablurile de fibră optică să dezvăluie secretele activităților seismice ale satelitului nostru? Această întrebare centrală a unui studiu recent realizat de Wenbo Wu și colegii de la Institutul Oceanografic Woods Hole nu este doar teoretică, ci ar putea arunca lumină asupra straturilor enigmatice ale singurului satelit natural al Pământului.Iar oamenii de știință se bazează din ce în ce mai mult pe cablurile de fibră optică pentru a detecta activitatea seismică, iar noi lucrări publicate în jurnalul Seismological Research Letters sugerează că aceeași tehnologie ar putea revoluționa înțelegerea noastră a adâncimii misterioase ale Lunii prin desfășurarea unei rețele seismice de fibră pe Lună.
Provocări de depășit
Cercetătorii au efectuat experimente cu o rețea teoretică folosind seismograme sintetice din datele obținute de seismometrele plasate pe suprafața Lunii în fața tuturor obstacolelor care trebuie depășite pentru a realiza cu succes această desfășurare tehnologică pe Lună. Pe baza rezultatelor lor, Wu și colegii săi spun că o rețea seismică de fibre ar putea identifica tipul de unde seismice care ar oferi mai multe informații despre structura adâncă a nucleului Lunii.
„Simulările numerice robuste ale propagării undelor trebuie efectuate înainte de lansare”, a spus Wenbo Wu, autorul principal al studiului. „Ne facem temele pentru a ne da seama dacă putem obține datele și ce fel de lucruri putem face cu ele.”
Trebuie să ne întoarcem la moștenirea misiunilor Apollo care, între 1969 și 1976, au instalat patru seismometre pe Lună. Aceste instrumente au capturat mii de activități seismice, dezvăluind atât cutremure lunare superficiale, cât și adânci și impacturi cu meteoriți. Dar aceste date au lăsat multe întrebări fără răspuns, cum ar fi faptul că atât de puține cutremure au fost detectate în partea îndepărtată a Lunii. Cutremurele lunii se adună în partea apropiată, sugerând o anumită asimetrie necunoscută în interiorul Lunii.
Seismologia lunară se confruntă cu o provocare majoră sub forma regolitului, un strat poros, fragmentat, care acoperă suprafața lunară. Acest regolit previne undele seismice, în special cele întârziate, cruciale pentru sondarea adâncimii lunare, deoarece sunt împrăștiate de acest strat de resturi după un cutremur lunar.
Aici va interveni DAS (Distributed Acoustic Sensing ). DAS nu numai că observă activitatea seismică, dar folosind micile imperfecțiuni ale unui cablu lung de fibră optică așezat sub regolitul lunii, va transforma aceste defecte într-o serie densă de senzori seismici minusculi. Când activitatea seismică perturbă fibra, cercetătorii vor putea examina modificările impulsurilor reflectate pentru a afla mai multe despre undele seismice rezultate.
Este ca și cum luna în sine ar fi conectată pentru a-ți detecta bătăile inimii. Dispozitivul este proiectat pentru a fi atât sensibil, cât și robust și ar putea rezista zeci de ani pe suprafața aspră a lunii, cu o putere adecvată și provizii de întreținere. În plus, posibilitatea de a integra această rețea seismică cu alte inițiative lunare, cum ar fi un radiotelescop propus pe partea îndepărtată a Lunii, ar putea economisi și amplifica rezultatele științifice.
Wu a remarcat că, dacă cercetătorii pot găsi modalități de a furniza energie și întreținere unei rețele seismice de fibră lunară, matricea ar putea funcționa mulți ani. „Aici, pe Pământ, dacă sursa de alimentare este stabilă, o putem menține să funcționeze timp de zeci de ani . ”
În studiul lor, cercetătorii sugerează că ar fi posibilă combinarea DAS cu alte programe lunare propuse, cum ar fi amplasarea unui radiotelescop, care ar avea deja nevoie de cabluri de fibră optică pentru a se conecta la o antenă, în partea îndepărtată a Lunii. „Dacă putem combina aceste proiecte pentru a economisi costuri, asta ar crește într-adevăr șansele de a le face realitate și de a avea un impact științific maxim”, a concluzionat Wu.
