Șopârlă cu coarne găsită , ce nu a fost văzută în 130 de ani

Exista! Doar un exemplar din această specie neobișnuită de reptile a fost văzut. Și acum 130 de ani de la asta.

În urmă cu aproape 130 de ani, exploratorul italian Elio Modigliani a ajuns la un muzeu de istorie naturală din Genova cu o reptilă pe care ar fi adunat-o din pădurile Indoneziei.

Pe baza specimenului Modigliani, șopârla izbitoare, care prezintă un corn mare care iese din nas, și-a obținut descrierea și denumirea taxonomică oficială, Harpesaurus modiglianii, în 1933. Dar până acum nu a fost înregistrat încă un specimen.

În iunie 2018, Chairunas Adha Putra, un biolog de animale sălbatice, a găsit „o șopârlă moartă, cu caracteristici morfologice interesante, dar nu era sigură despre ce este vorba”. Herpetologul Thasun Amarasinghe aruncă o privire spre reptilă și își dădu seama că ținea o șopârlă Modigliani. „Este singura specie de șopârlă cu coarne nazale găsite în nordul Sumatrei”, spune el.

S-au întors în caldera de la nord de Sumatra și după cinci zile au găsit un exemplar viu, „culcat pe o ramură joasă, probabil dormind”, potrivit biologului. El a făcut fotografii cu animalul și a măsurat dimensiunea și forma părților corpului, cum ar fi lungimea nasului și a capului. El și-a observat comportamentul înainte de a-l elibera definitiv în aceeași noapte.


Folosind aceste date, au comparat acest specimen cu cel din 1933 și au ajuns la concluzia că șopârlele vii și cele moarte erau din aceeași specie: șopârla Modigliani.

Exemplarul mort de la muzeul din Genova este de un albastru pal datorită conservării, dar acum se știe că culoarea naturală a șopârlei este în primul rând verde strălucitor. Comportamentul lor de camuflaj și de locuire a copacilor este similar cu cel al cameleonilor din Africa.

Reptila aparține familiei de șopârlele Agamidae, numite în mod obișnuit șopârlele dragonului și include specii precum dragonii cu barbă.Redescoperirea sa oferă o rază de speranță pentru conservarea reptilei, așa cum se credea că a dispărut. Însă acum, „îl putem studia, înțelege nevoile sale de conservare și să punem în aplicare, cu speranță, măsuri de conservare”, spun autorii.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *